Concertul, sustinut la Palais des Congres din Paris a inceput cu vreun sfert de ora intarziere, la 20,45. A fost o prezentare a unui crainic la difuzor,scena era in intuneric,iar cand s-a aprins lumina erau toti pe scena, si cei din Band, si Dylan la keyboard.
.......... A inceput prima piesa fara nici o prezentare,iar impactul a fost atat de puternic cand a inceput Dylan sa cante,incat nici nu am sesizat decat pe la jumatatea piesei ce cantec este! Surprinzator,era Cat's in the well,o piesa mai rar cantata in concert.Vocea lui Dylan este acea voce pe care o stim de pe albumele lui si totusi,live este altfel. Nu imi imaginam ca este atat de puternica,este stranie,te invaluie,patrunde in tine.Este prima data cand il vad pe Dylan live,nu am criteriu de comparatie,dar Dylan este inca puternic.Nu are miscare scenica deloc,aproape tot concertul a stat la keyboard, a cantat doar vreo doua piese stand in mijlocul scenei,vocal si cu muzicuta.Dar transmite enorm,prin simpla sa prezenta pe acea scena,prin Muzica,prin Voce.A fost primul impact,nu era deloc ceea ce mi-am imaginat.Si nu datorita sonorizarii,care a fost intr-adevar impecabila.Si cand sopteste este puternica,si atunci ai impresia ca acopera totul,ca te patrunde..Nu l-am vazut pe Dylan foarte bine,eram undeva sus in acel amfiteatru,vedeam doar o mica silueta pe scena,nu i-am putut vedea fata ,mimica,gesturile,dar am simtit totul.Este in el o forta atat de mare,transmite atat de mult ,incat acest lucru nu m-a deranjat foarte mult..Prima piesa asta a fost,Voce si Energie.
........... Am inceput sa-mi dau seama ce se intampla cu mine cand a inceput cea de-a doua piesa.Era The times they are -a -changin.Dar era totusi alta piesa.Majoritatea cantecelor erau destul de greu de recunoscut,orchestratia a fost deosebita,dar au fost cantate intr-o varianta care le facea sa nu semene cu ceea ce stiam eu de pe discurile Dylan.Pe Times they are-a - changin L-am simtit prima data pe Florian.Si a fost o conexiune foarte puternica,Muzica o auzeam cumva inauntrul capului,parca nu de pe scena venea acel cantec,sau mai precis,era de pe scena,dar perceputa undeva inauntrul capului meu,Iar scena stiam ca o vad,dar totusi nu o vedeam.Era ca si cand te-ai fi uitat in gol,si percepeai doar acea senzatie neclara din acele momente.Desi stiam ca ma uit la scena,imaginea era estompata.desi nu acesta este cuvantul exact.Iar in reactia mea la sfarsitul cantecului era ceea ce a simtit El. Conexiunea nu a fost permanenta pe parcursul Concertului,si nici cu aceeasi intensitate.S-a repetat intensa la John Brown,Masters of war,Thunder of the mountain si Like a rolling Stone...A mai fost o piesa la care L-am simtit puternic pe Florian.Spirit on the water. Eu nu cred ca Florian a plecat atunci cand nu L-am simtit. Probabil ca au mai fost si alte persoane compatibile in sala, se poate sa fi fost un pic prea mult pentru mine,a fost impactul Dylan,a fost Florian,nu stiu daca nu a fost prea mult.Masters of war a fost intr-adevar o bijuterie.Dar Highway 61,Like a rolling stone si Blowin in the wind au fost cantate intr-o varianta care facea piesele aproape de nerecunoscut.Au fost reusite,insa a fost altceva. Dar asa sunt concertele lui Dylan,se stie ca fiecare turneu ofera surprize. La Blowin'in the wind L-am simtit pe Florian,insa nu foarte puternic,surprinzator.Desi mie mi-a placut varianta lui Dylan.Destul de socanta la primele acorduri,dar nimic nu este batut in cuie,totul se poate schimba.Live este cu totul altceva,nici nu se compara cu ce se vede si se aude in inregistrari.
..........La chitara a cantat o singura piesa,I-ll be your baby tonight.Se stia de fapt ca in ultimul timp Dylan a renuntat la chitara.Nu cunosc motivul si cred ca nici nu a motivat Dylan cumva.Dar totusi,aseara a cantat o piesa.Nu a lipsit muzicuta,si canta superb.Vreo doua cantece le-a cantat doar vocal si cu muzicuta,stand in centrul scenei. Cei din The Band sunt profesionisti adevarati,orchestratia a fost superba,iar momentele in care au cantat solo cu totul deosebite.
Am simtit ca Florian si-ar fi dorit Tangled up in blue,si,m-a surprins un pic,Love minus zero/No limit.Dylan nu le-a cantat.Si nici Hard rain,nici vreo piesa din cele cantate de Florian (in afara de Vanare de vant,bineinteles.)
.........Am simtit forta lui Dylan intr-un spectacol live si inteleg mult mai bine acum Legenda Aceasta Putere il face atat de deosebit pe Dylan.Si trebuie sa-l vezi live pentru a simti asta.Florian a stiut,si inca demult,inainte de a-l vedea pe scena. Eu l-am iubit pe Dylan demult,ii stiu toate albumele,dar acum il privesc cu totul altfel. Nu ma asteptam ca Dylan sa mai poata transmite astfel.Dar si-a pastrat aceasta Putere.Probabil ca cu ceva timp in urma era si mai mare.Mi-l pot imagina in Greenwich Village,in anii 60,omul cu Vocea si cu chitara,si acele cantece de protest.Impactul trebuie sa fi fost extraordinar.
..........Link-ul spre playlistul de la concertul de la Paris din 7 aprilie de pe site-le oficial Bob Dylan.
Janis Joplin
duminică, 19 aprilie 2009
Janis: Impresii de la Concertul lui Bob Dylan, 7Aprilie2009
Etichete:
aprilie,
bob,
Cat's in the well,
concert,
dylan,
Florian,
John Brown,
Like a rolling Stone,
Masters of war,
paris,
pitis,
Pittis,
putere,
simti,
the band,
Thunder of the mountain,
voce
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Va multumesc pentru ca ne-ati povestit atat de frumos impresiile dvs.de la concertul Dylan.Am avut impresia cand am citit ca am fost si eu acolo.
Trimiteți un comentariu