joi, 20 decembrie 2007

Recenzie Om bun, ziua1, 17 decembrie 2007

Templul ingropat, Piatza Amzei
Sala cam goala. Mare frica de regulamente in vremurile astea! Mare pacat! Multi tineri, multe fete, putin par pe capete. Chiar foarte putin. Si asta e un pacat. Cu exceptia a trei dintre recitalisti si a unui concurent, ceilalti participanti de pe scena m-au ajutat sa ajung acasa fara basici in palme -:) .
Surpriza placuta a venit de la Vasile Seicaru. Nu credeam sa aud Vanare de Vant de la el!. Si a fost o interpretare de exceptie. A fost ghidat clar de clipul lui Motu' , acela din 1976. Exceptional. Chiar peste original, a avut si traducerea in rusa a refrenului. Actorul a completat remember-ul, daca cineva mai avea nevoie de completari si lamuriri...MultumiM . Bravo inca o data!
Victor Socaciu a fost pomul la care am venit cu sacul. Si acesta nu mi-a ajuns ! "Nucul" a fost superb, atat de bine interpretat si accentuat prin jocul de lumina si intuneric incat am plans. Si, spre uimirea mea, nu numai eu! Dupa cum stiti, cantecul contine mesajul Lui Motu' Pittis adresat tuturor celor aflati in situatia de a-si alege drumul in viata. Tineri sau mai putin tineri, dupa actele lor... Consolidarea dedicatiei a fost Cantec pentru Charlie Chaplin. La penultimul refren a spus dedicatia in clar. Bravo! A probat si in fata oamenilor buni din Bucuresti ca IL IUBESTE pe MOTU' . Sfarsitul recitalului a fost incredibil . inimaginabil. uluitor. IMAGINE. Piesa lui John. Cineva din varful balconului a zis "incredibil" intre acordurile 2 si 3 chitara. Eu inca nu reactionasem propriu-zis, decat ca eram cu gura cascata. La propriu. Inca nu percutasem cartusul. L-am simtit ca e ceva EXTRA, dar ce am realizat decat dupa 4 acorduri complete. Precis ca omul fusese la PMT... Fabulos. Nu exista epitet pentru a descrie recitalul lui Victor Socaciu. Si profanii au avut cireasa lor pe tort. Mama lor! . Mii de multumiri!
Mircea Vintila si-a vazut de ale lui. Vechi si bune. Bune dar vechi. Daca Ivanitchi i-a furat o ciosvarta din Miel, nici n-a mai gustat din el. Pacat. Asteptam ca refrenul sa fie asa cum l-am auzit intr-un troleibuz 90 la niste liceeni. Dar n-a fost deloc. Pacat. Nici un cuvant. Mare pacat! Chiar I-a ras in spate cu "barca" lui cea gaurita. Oricum, sper ca-i e clar ca metoda nu functioneaza. Va pleca exact cand va fi chemat. Fara sa comenteze si fara sa "traga la rame"! punct.
Tatiana Stepa si-a vazut si ea de ale ei. A incercat si a reusit sa invieze un pic sala, dandu-i "spre utilizare" refrenele cantecelor. Dar atat. Foarte bune, frumoase, triste, de dragoste. Din Vale se vad altfel nevoile si valorile ... Asteptam, si am ramas cu asteptarile.
Vali Serban m-a dezamagit. Foarte departe de ce ma asteptam. Nimic despre Tara, Istorie, Neam, sau macar Beatles. Si nici despre MOTU' al nostru. Nici macar despre ai lui. Motii au venit singuri, cu primarul in frunte, si au prezentat un moment folcloric si patriotic necesar, cu simt si bun-simt. Sincer.
Andrei Paunescu. Ultimul in recenzie, deoarece impresia lasata, la care au contribuit in mod pervers Vali si Tatiana a fost ca nu degeaba recitalul a fost pus imediat dupa concurs. E adevarat ca Andrei a depasit nivelul de debutant, dar nu se stie pana cand, vorba cantecului. Si aici NE-a atins pe amandoi cu o joarda lunga si subtire, cum ca cica daca i-a fost Bufonul in casa nu mai poate rade la glumele oricui, ca vezi-Doamne i s-a elevat simtul umorului. Rusinica. Pentru MOTU', nu pentru mine.
Concurentii ... in general cu treburile lor. Una mai plangacioasa sau mai trista ca alta. Cu astfel de folk nu ajungem nicaieri. A fost o singura exceptie. Penultimiul. Scuze ca nu i-am retinut numele. Are si voce si spirit si curaj. E tanar, Doamne! ...si este OM BUN, baiatul... MultumiM.
S-a sfarsit la 12 fix. Ca si acum 12 ani, am mers pe jos pana acasa, in mars fortat o ora si 10 minute. Singura diferenta a fost ca a trebuit sa fac de doua ori NU cu degetul la prostituate. In rest, mizerie, frig, masini grabite, colturi intunecoase, caini maraitori si fara covrigi in coada. Pe scurt, Bucuresti-orasul bucuriei, vorba lui Alifantis. Care nu se crede OM BUN. De ce? ... doar el stie... M-am cam strambat eu la dna de la organizare care mi-a dat biletul, cum ca e cam scumpa "coaja" ceruta de urmasii lui Aldea, dar locul a fost bun si spectacolul a fost EXTRA. Voi mai veni. Si nu numai din obligatie fata de MOTU' Pittis ! .
Al dvs. putin luat, hippiepittis ...

Niciun comentariu: